*ATACA (-ac) I. vb. tr. 1 A da năvală asupra vrăjmașului, a sări asupra cuiva cu armele, a lovi pe neașteptate: l-a atacat o ceată de tîlhari ¶ 2 fig. A lovi în cineva, în ceva, cu vorba sau cu scrisul, a atinge cinstea, renumele cuiva, a critica pe nedrept: îi atacau cu înverșunare prin gazetele lor ¶ 3 A sdruncina, a dărăpăna: munca fără preget și lipsurile i-au atacat sănătatea ¶ 4 ⚖️ A căuta prin judecată să nimicească un act contestîndu-i validitatea: ~ un testament ¶ 5 A roade, a mînca, a strica: tăciunele și mălura atacă grîul. II. vb. refl. 🩺 pop. A căpăta oftică, a deveni ofticos [fr. attaquer].