ATARE adj. (Ban., Trans. SV) Astfel (de), așa (fel); asemenea. Nu ești atare Dumnedzeu Căruia răul să placă. VCC, 12. Atare. Talis. AC, 329. Nice se lipește nici de o învățătură striină au atare care-i în aleanul besereciei. CAT. B, 3: cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s. v. sucui. Etimologie: lat. eccum-talem.