*ATENUA (-uez) I. vb. tr. 1 A slăbi, a împuțina, a micșora: în caz de a nu putea să conjure răul, să caute cel puțin a-l ~ (I.-GH.) ¶ 2 A ușura: această împrejurare a atenuat întru cîtva gravitatea faptei săvîrșite. II. vb. refl. 1 A se slăbi, a se împuțina, a se micșora ¶ 2 fig. A se ușura, a deveni mai puțin împovărător [fr. < lat.].