ATRAGE (atrag, perf. atrăsei, part. atras) vb. tr. 1 A trage la sine: magnetul atrage fierul; mă simțeam atras ca de adîncul unei prăpăstii (VLAH.) ¶ 2 fig. A încînta, a fermeca, a ademeni: ~ privirile, inimile ¶ 3 ~ luarea aminte a cuiva asupra unul lucru, a-l face să fie cu băgare de seamă la ceva, a-i reaminti, a-l îndemna să fie cu luare aminte ¶ 4 ~ în cursă pe cineva, a unelti împotriva cuiva, făcîndu-l să cadă în cursa ce i se întinde ¶ 5 A pricinui, a da naștere, a provoca: o primă greșală atrage adesea după sine alte greșeli ¶ 6 A-și ~ o pedeapsă, disprețul, etc., a face ca prin purtarea, prin vorbirea sa, să fie pedepsit, disprețuit, etc. [trage, după fr. attirer].