atrățel sm [At: LB / V: araț-, ară-, areț- / Pl: ~el / E: mg aracél cf otrățel] (Bot; reg) Planta erbacee din familia boraginaceelor cu miros neplăcut, cu tulpina acoperită cu peri moi de culoare cenușie, cu frunze verzi-albicioase cu puf fin, cu flori de culoare roșu-închis, rar albe, care crește pe pământ pietros, calcaros, necultivat Si: limba-câinelui, plescaiță-roșă (Cynoglossum officinale).