aurolac ♦ 1. s. n. (chim.) Marcă de lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene ◊ „[Copiii străzii sunt] pe jumătate dezbrăcați, murdari, cu punga de aurolac într-o mână.” R.l. 20 IX 93 p. 16. ◊ „[Copiii] nu au fost văzuți să se drogheze cu aurolac.” R.l. 24 IX 93 p. 9. ♦ 2. s. m. (fig.) Copii fără cămin, ai străzii, care se droghează cu aurolac ◊ „Un grup de aurolaci făceau planul de bătaie pentru a doua zi.” R.l. 893/93 p. 5. ◊ „Cerșetorii și aurolacii își lipesc curioși nasurile de geamuri și văd pui la rotisor, șnițele.” D. 106/95 p. 7; v. și Ev.z. 12 I 95 p. 4, 13 III 97 p. 3. ♦ 3. (prin extensie de sens) Prost, redus mintal ◊ „Degeaba îți bați gura cu el, nu pricepe, e un aurolac.” (din numele produsului chimic aurolac; R. Zafiu în R.lit. 27/1994 p. 9)