*AUSPICIU (pl. -icii) sn. 1 🏛 Prevestire ce se făcea la Romani după sborul pasărilor ¶ 2 fig. pl. (însoțit de obiceiu de: bune, fericite, etc.) Semn bun: acțiunea a început sub auspiciile cele mai bune ¶ 3 pl. Sprijin, ocrotire: lucrează sub auspiciile lui [lat. auspicium, cu parte din accepțiunile fr. auspice].