AUTENTICITATE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. Opera lui Caragiale este grandioasă pentru că cuprinde în ea autenticitatea vieții. L. ROM. 1953, nr. 1. Titu Herdelea nu-i putea da nici o lămurire inedită sau măcar cu pretenție de autenticitate. REBREANU, R. I 305. – Pronunțat: a-u-.