autocritic, ~ă [At: D. ZAMFIRESCU, R. 246 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: auto¹- + critic] 1 sf Critică a propriei persoane. 2 sf Metodă de educare comunistă și de îmbunătățire a activității constând în critica propriei activități sau a propriei comportări, în recunoașterea sinceră a greșelilor și lipsurilor, arătând cauzele și modalitățile de îndreptare. 3-4 a De autocritică (1-2). 5-6 a Privitor la autocritică (1-2). 7 a Stabilit prin autocritică (2). 8 a Pătruns de spirit autocritic (2).