AUTOEXCITAȚIE, autoexcitații, s. f. Excitație magnetică a unui generator electric, în care curentul de excitație este produs de el însuși. [Pr: a-u-to-] – Din fr. autoexcitation.

autoexcitație sf [At: DA ms / P: a-u-to-e~ / Pl: ~ii / E: auto¹- + excitație] 1 Autoexcitare (1). 2 Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic produsă de ele însele în cursul funcționării Si: autoexcitare (3), autoexcitat¹ (3).

AUTOEXCITAȚIE, autoexcitații, s. f. Excitație magnetică a unui generator electric la care curentul este luat de la același generator. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-excitation.

AUTOEXCITAȚIE, autoexcitații, s. f. Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic, produsă, în cursul funcționării, de ele însele. [Pr.: a-u-] – După fr. auto-excitation.

AUTOEXCITAȚIE s.f. Autoexcitare. ♦ Excitație magnetică a unei mașini sau a unui aparat electromagnetic produsă în cursul funcționării de ele însele. [Cf. fr. auto-excitation].

AUTOEXCITAȚIE s. f. excitație magnetică a unei mașini electrice, produsă în cursul funcționării de o sursă de energie proprie. (< fr. auto-excitation)

AUTOEXCITAȚIE ~i f. Excitație magnetică a unui generator electric produsă chiar de același generator. /<fr. auto-excitation

autoexcitare sf [At: DN³ / P: a-u-to-e~ / Pl: ~tări / E: autoexcita] 1 Excitare de către sine însuși Si: (rar) autoexcitat¹ (1), autoexcitație (1). 2 Excitare făcută de la sine Si: (rar) autoexcitat¹ (2). 3 Autoexcitație (2).

autoexcitație (desp. a-u-, -ți-e) s. f., art. autoexcitația (desp. -ți-a), g.-d. art. autoexcitației; pl. autoexcitații, art. autoexcitațiile (desp. -ți-i-)

autoexcitație (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoexcitația (-ți-a), g.-d. art. autoexcitației; pl. autoexcitații, art. autoexcitațiile (-ți-i-)

autoexcitație s. f. (sil. a-u-) → excitație