AUTOHTON, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Despre populații sau indivizi) Care aparține unei regiuni (unei țări etc.) unde strămoșii săi s-au stabilit din vechime, înaintea altora; băștinaș. Popoarele autohtone din Peninsula Balcanică. ◊ (Substantivat) Domnii regulamentari încurajează nu numai pe meseriași, îndeosebi pe autohtoni, dar caută să atragă și meseriași străini, dintre cei specializați. IST. R.P.R. 299.