AUTONIMIE Situația unităților autonime* sau relația dintre un semn* și propria lui definiție*. Este un fenomen metalingvistic fundamental în lexicografie*, unde cuvântului-intrare îi corespunde o definiție care ilustrează funcționarea lui: baghetă „baston mic”, catedrală „biserică mare”, dom „catedrală impunătoare”, divan „pat fără spătar”. • Autonimia este legată de codul scris, care o redă prin anumite caractere tipografice (italice, grase etc.) sau prin anumite semne de punctuație (pauză*, ghilimele*). •Într-o interpretare mai largă, autonimia este orice operație de definire a unei unități în lucrări lingvistice; de ex., catedrală „substantiv feminin singular”. A.B.V.