autoproclama vb. refl. I A se învesti cu anumite titluri (de obicei pe nedrept) ◊ „Este, după părerea mea, un exemplu care ilustrează tendința de a se autoproclama ei înșiși «vârfuri» ale științei contemporane.” Sc. 24 XI 66 p. 4. ◊ „După ce s-a încercat de către câțiva autori obișnuiți să facă multă gălăgie în jurul numelui lor, să se autoproclame valori supreme [...] poeții s-au întors [...] la uneltele specifice, tradiționale ale poeziei.” R.l. 29 IX 75 p. 2; v. și I.B. 5 I 74 p. 4 (din auto1- + proclama; MNC 1971; DN3)