AUTORITAR, -Ă, autoritari, -e, adj. Care caută să-și impună (uneori în mod abuziv) autoritatea sau voința proprie, care nu suferă contrazicere. Te rog... nu mă întrerupe. Dă-mi voie să fiu și eu o dată autoritar cu dumneata. D. ZAMFIRESCU, R. 57. ◊ (Adverbial) Ce-i cu dumneavoastră? îi întreb autoritar. CAMIL PETRESCU, U. N. 322. – Pronunțat: a-u-.