AUZ (pl. -zuri) sm. 1 🫀 Simțul care ne dă putința de a prinde cu urechea, de a percepe sunetele, de a auzi: are văz de lup și ~ de vulpe (PANN), se zice despre cineva care vede și aude bine; a lua ~ul, a zăpăci pe cineva cu un sgomot prea mare, a-l asurzi ¶ 2 ‡Ceea ce se aude despre cineva, despre ceva, veste ¶ 3 În ~ul, așa ca să audă și alții: a spus aceste vorbe în ~ul tuturor.