avantaj sn [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 438 / V: ~agiu, (reg) ~ant² / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr avantage] 1 Folos mai mare obținut de cineva în raport cu altcineva. 2 Privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3 Favoare pe care o primește cineva. 4 Superioritate a cuiva sau a ceva față de altcineva sau altceva, bazată pe o situație favorabilă. 5 (Îlav) În ~ul În folosul. 6 (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află la egalitate la 40 de puncte.