AZVÎRLI, azvîrl, vb. IV. I. Tranz. 1. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare repede și violentă. 2. A da afară din sine, a proiecta în afară. Gura de balaur... azvîrle apa-n sus (COȘBUC). II. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. Cine azvîrle cu bulgări? (ALECSANDRI). ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se avînta, a se precipita; a ajunge într-un loc printr-o săritură. [Prez. ind. pers. 3 sg. și pl. azvîrlă] – Comp. sb. vrljiti, bg. hvărljan.