Definiția cu ID-ul 1289105:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

așezământ, așezământuri, (aședzământ), s.n. 1. Locuință stabilă (Papahagi, 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală, / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi, 1925: 205). – Din așeza + suf. -(ă)mânt (DLRM, MDA).