AȘIJDEREA adv. (Învechit, popular și arhaizant) Tot așa, tot astfel, la fel, (de) asemenea. Nu puteau toți să ia același drum, întîi fiindcă drumurile erau mai multe și al doilea fiindcă locurile de scăpare erau așișderea mai multe. GALACTION, O. I 277. Întîlnind cirezile de vite... el spuse văcarilor ce să zică...; întîlnind turmele, spuse așijderea ciobanilor ce să zică și ei. ISPIRESCU, L. 292. ◊ Loc. adv. De așijderea = de asemenea. Stolnicul îl umple [paharul] din nou... îl pune la gură și-l zvîrle peste cap, apoi trece la mamă paharul plin, care-l gustă și de așișderea îl zvîrle peste cap. SEVASTOS, N. 202. - Variantă: așijderi (DEȘLIU, G. 47) adv.