AȚIPI, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a cădea în ușoară adormire, a fi cuprins de un somn ușor. Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng. Eu mă plec tăcutelor Gînduri. TOMA, C. V. 96. Ațipesc într-un somn bolnav de greu, ca o noapte imensă, cu toate geamurile cerului închise. POPA, V. 153. Eu numai mă lăsasem pe pat, nici nu ațipisem. SADOVEANU, N. F. 88. Ațipea și ea cîte nițel, zdrobită de oboseală, și, cînd se deștepta, tresărea spăimîntată de presimțiri sinistre. VLAHUȚĂ, O. A. 130. Biata noră care de-abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7.