BABALÎC, babalîci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrîn și neputincios; moșneag. ♦ (Ir.) Om îmbătrînit înainte de vreme. 2. Stîlp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vînt și în jurul căruia moara poate fi învîrtită după cum bate vîntul. – Tc. babalık „tată vitreg, moșneag”.