babilonic, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 172 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat babylonicus] 1-2 Privitor (la babilonieni 1 sau) la orașul Babilon. 3-4 Care a aparținut (babilonienilor 1 sau) Babilonului. 5-6 (De babilonieni 1 sau) de orașul Babilon. 7 De la Babilon. 8 Din vremea Babilonului. 9 (Îs) Robia ~ă Timpul exilului iudeilor în Babilon, în vremea lui Nabucodonosor.