BABORNIȚĂ, babornițe, s. f. (Peiorativ) Babă urîtă, rea, supărăcioasă, arțăgoasă; cotoroanță. (în forma băborniță) Nu-i e rușine băborniței să nebunească la bătrînețe și să vreie să-și facă un blestem ca aista... să te călugărească! ALECSANDRI, T. 56. ♦ Vrăjitoare. V. hîrcă, talpa-iadului, calul-dracului, mama-pădurii. Ei nu credeau în diavoli, în lumea de-apoi, în flăcările care călătoresc noaptea pe haturi... în știma apelor, în babornițele pădurilor. CAMILAR, TEM. 77. Babornița, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zicînd în gîndul său: După ce umblă ea nu se mînîncă. CREANGĂ, P. 99. – Variantă: băborniță s. f.