BAFTĂ (pl. -te) sf. Mold. familiar 1 Noroc: Ori ce ~-i, zău, de mine, Dacă nu-i vr’un cuc să-mi cînte? (SPER.) ¶ 2 pop. Gură: Și clăbucii negri clocotea în ~-i (STAM.) ¶ 3 Pr. ext. N’are ~, n’are cuvînt, n’are trecere; de aci, cu înțelesul de vază, cinste: aferim de bafta voastră (SPER.) [tc. baht „noroc”, „soarte”].