bageácă s.f. (constr.; reg.) Mică deschizătură (în formă de ferestruică) în acoperișul caselor țărănești, al șurilor etc., prin care pătrunde lumina și care servește, uneori, drept horn; lucarnă, (reg.) bagea. • pl. -eci. și bageác, bageág s.n., bageágă, băgeágă, begeácă s.f. /bagea + ogeac, prin contaminare; cf. tc. bâǧa.