BALABAN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

balaban² sm [At: ANTIPA, F. I. 76 / Pl: ~i / E: tc balâbân] (Iht; reg) Chefalul-mare (Mugii cephalus).

balaban³, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) Mare¹ (1).

balaban¹ sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 31 / Pl: ~i / E: tc balaban] (Orn; înv) Specie de șoim.

balabán² s.m. (iht.; reg.) Chefal-mare (Mugil cephalus). pl. -i. /<tc. balâbân.

balabán¹ s.m. (ornit.; înv.) Specie de șoim. • pl. -i. /<tc. balaban.

BALABAN¹ sm. 🐦 O specie de șoim (CANT.) [comp. cuman. balaban, rus. balabanŭ].

BALABAN, balabani, s. m. (Zool.) Șoim. – Comp. cuman balaban.

balaban m. 1. specie de șoim mic (termen învechit); 2. alt nume dat chefalului. [Turc. BALABAN].

Balaban m. numele unei insule în Ialomița și al unui pisc în munții Buzăului.

balabán m. (rut. rus. turc. balaban). L.V. (Cant.) Un fel de șoĭm. Azĭ. Dun. de jos, Dobr. Chefal cu capu mare. (mügil cápito și mugil auratus).

bălăban sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Vas închis, confecționat din lemn.

balaban¹ (înv., reg.) s. m., pl. balabani

balaban² (reg.) adj. m., pl. balabani; f. balabană, pl. balabane

balaban² (înv., reg.) s. m., pl. balabani

balaban¹ (reg.) adj. m., pl. balabani; f. balabană, pl. balabane

balaban (șoim, pește) s. m., pl. balabani

BALABAN, Alexandru T. (n. 1931, Timișoara), inginer chimist român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Cercetări teoretice și experimentale privind aplicații ale teoriei grafurilor în chimie, aromaticitatea, compușii heterociclici (săruri de piriliu, piridine etc.), compuși organici marcați.

BALABAN < tc. balaban o rasă de șoimi (Păs). 1. – mold. (Has), nume folosit de armeni și de poloni (Costin). 2. Bălăban (Ard I; Paș).

balaban, balabani s. m. polițist

BALABAN s. v. chefal.

balaban s. v. CHEFAL.