balcon s.n. (constr.) 1 Platformă situată pe unul dintre pereții exteriori ai unei clădiri, susținută pe capete de grinzi, pe console sau pe coloane, înconjurată de o balustradă și comunicînd cu interiorul prin una sau mai multe uși. Fumez o țigară pe balcon. 2 Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. situată deasupra parterului sau a lojelor, cu locuri pentru spectatori. Pentru spectacolul din seara asta nu mai erau locuri decît la balcon. 3 (arg.; la pl.) Sîni de femeie foarte mari și rotunzi. • pl. -oane, (înv.) – uri. /<fr. balcon, it. balcone, ngr. βαλcον, germ. Balkon.