*BALCON (pl. -oane) sn. 💒 1 Construcție făcută la fațada unei case, în afară de linia zidului și la caturile de sus ale clădirii, formînd un fel de galerie neacoperită și înconjurată de o balustradă de zid sau de fier (🖼 312): pe străzile orașului flori li se aruncau din balcoane (VLAH.) ¶ 2 Galerie în etaj în fața scenei unui teatru [fr. < it.].