BALSAM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care, dizolvat în uleiuri de eter, este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. Balsam de Peru. ♦ Balsam de Canada = rășina unor arbori din Canada care se întrebuințează în industria ceramică, la prepararea plasturilor, la lipirea lentilelor etc. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mîngîiere, consolare. Mi-e sufletul plin de amărăciune... Dar dacă tu ești lîngă mine și taci, cade peste el un balsam liniștit. CAMIL PETRESCU, T. II 269. Mult timp mîngîiere n-a fost pentru-a mea jale, Dar traiul e un balsam, și omul uitător. MACEDONSKI, O. I 174. Din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase cînd vocea cornului îmi legăna auzul... Cît voi trăi nu voi uita ce dulce îmi era acel balsam melodios. ODOBESCU, S. III 97. 3. Fig. (Rar) Miros foarte plăcut, pătrunzător, aromatic. De miroase înmulțite Balsam viu din ele dînd, Zefir dulci suflări trimite. VĂCĂRESCU, P. 18. – Accentuat și: balsam. – Pl. și: (3, învechit) balsame (ODOBESCU, S. A. 241).