Definiția cu ID-ul 710983:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
baltag, -uri, (băltag, bâltag), s.n. – Topor cu coadă lungă, întrebuințat și ca armă: „Cu baltagu-ncolțurat” (Calendar 1980: 5). – Din tc. baltak (Șeineanu cf. DER).