BALTICĂ s. f. (< adj. baltic, -ă, cf. fr. baltique): limbă indo-europeană vorbită de populațiile de pe coasta orientală a Mării Baltice. Din ea s-au desprins cele trei limbi baltice: letona, lituaniana și vechea prusiană (dispărută în secolele al XVII-lea – al XVIII-lea), care au preluat din b. comună vocalismul indo-european, declinarea cu șase cazuri, accentul mobil și un vocabular cu elemente germanice, slave și ugro-finice.