BANCHER, bancheri, s. m. 1. (În societatea capitalistă) Posesor de capital bănesc, pe care-l pune la dispoziția altor capitaliști în schimbul cedării unei părți din profit sub forma dobînzii; proprietar sau mare acționar al unei bănci. Le-am zărit privirile, grele, Ca o puzderie de stele rele... Da, i-am văzut pe toți, deslușit: ... Pe regii de trusturi, pe marii bancheri, Pe miliardarii cu burțile moi. DEȘLIU, G. 44. Uiți că lumea asta sărmană dă societății... pînea cea de toate zilele și tot seul pămîntului cu care se ghiftuiesc bancherii dumnitale. SADOVEANU, N. F. 46. 2. (La jocul de cărți) Persoană care ține banca² (2).