opțiuni
  • info
4 intrări
35 de definiții

Explicative DEX

bancrutare sf [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: ~tări / E: bancruta] (Rar) Falimentare.

BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

bancrot2, ~ă smf, a vz bancrutar

bancrota v vz bancruta

bancrotare sf vz bancrutare

bancrut sm vz bancrutar

bancruta vi [At: DA / V: (reg) ~cro~ / Pzi: ~tez / E: ger Bankrottieren] A da faliment.

bancrutar, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) ~crot, ~crut / Pl: ~i, ~e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.

bancruta vb. I. intr. (fin.) A da faliment. • prez.ind. -ez. /<germ. bankrottieren.

bancrutár, -ă s.m., s.f. (fin.) Persoană care a dat faliment; bancrut. • pl. -i, -e. /bancrută + -ar, după fr. banqueroutier.

*BANCRUTA (-utez) vb. intr. ⚚ A face bancrută, a da faliment.

*BANCRUTAR sm. ⚚ Falit, care a dat faliment, mofluz: mai pot fi declarați ~i frauduloși și comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri (COD.-COM.) [fr. banqueroutier].

BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.

BANCRUTA vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].

BANCRUTAR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].

BANCRUTIER s.m. v. bancrutar.

BANCRUTA vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)

BANCRUTAR s. m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)

A BANCRUTA ~ez intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren

BANCRUTAR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. ~ar

bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.

*bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.

Ortografice DOOM

bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 bancrutează; conj. prez. 1 sg. să bancrutez, 3 să bancruteze

bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari

bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancrutează

bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari

bancruta vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 sg. și pl. bancrutează

bancrutar s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutari

Sinonime

BANCRUTA vb. v. falimenta.

BANCRUTAR s. v. falit.

BANCRUTA vb. (FIN.) (înv.) a mofluza. (Negustorul a ~.)

BANCRUTAR s. (FIN.) falit, (înv.) mofluz, mofluzit.

Intrare: bancrutare
bancrutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutare
  • bancrutarea
plural
  • bancrutări
  • bancrutările
genitiv-dativ singular
  • bancrutări
  • bancrutării
plural
  • bancrutări
  • bancrutărilor
vocativ singular —
plural —
bancrotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrotare
  • bancrotarea
plural
  • bancrotări
  • bancrotările
genitiv-dativ singular
  • bancrotări
  • bancrotării
plural
  • bancrotări
  • bancrotărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bancruta
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bancruta
  • bancrutare
  • bancrutat
  • bancrutatu‑
  • bancrutând
  • bancrutându‑
 singular plural
  • bancrutează
  • bancrutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bancrutez
 (să)
  • bancrutez
  • bancrutam
  • bancrutai
  • bancrutasem
a II-a (tu)
  • bancrutezi
 (să)
  • bancrutezi
  • bancrutai
  • bancrutași
  • bancrutaseși
a III-a (el, ea)
  • bancrutează
 (să)
  • bancruteze
  • bancruta
  • bancrută
  • bancrutase
plural I (noi)
  • bancrutăm
 (să)
  • bancrutăm
  • bancrutam
  • bancrutarăm
  • bancrutaserăm
  • bancrutasem
a II-a (voi)
  • bancrutați
 (să)
  • bancrutați
  • bancrutați
  • bancrutarăți
  • bancrutaserăți
  • bancrutaseți
a III-a (ei, ele)
  • bancrutează
 (să)
  • bancruteze
  • bancrutau
  • bancrutară
  • bancrutaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bancrota
  • bancrotare
  • bancrotat
  • bancrotatu‑
  • bancrotând
  • bancrotându‑
 singular plural
  • bancrotează
  • bancrotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bancrotez
 (să)
  • bancrotez
  • bancrotam
  • bancrotai
  • bancrotasem
a II-a (tu)
  • bancrotezi
 (să)
  • bancrotezi
  • bancrotai
  • bancrotași
  • bancrotaseși
a III-a (el, ea)
  • bancrotează
 (să)
  • bancroteze
  • bancrota
  • bancrotă
  • bancrotase
plural I (noi)
  • bancrotăm
 (să)
  • bancrotăm
  • bancrotam
  • bancrotarăm
  • bancrotaserăm
  • bancrotasem
a II-a (voi)
  • bancrotați
 (să)
  • bancrotați
  • bancrotați
  • bancrotarăți
  • bancrotaserăți
  • bancrotaseți
a III-a (ei, ele)
  • bancrotează
 (să)
  • bancroteze
  • bancrotau
  • bancrotară
  • bancrotaseră
Intrare: bancrutar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutar
  • bancrutarul
  • bancrutaru‑
plural
  • bancrutari
  • bancrutarii
genitiv-dativ singular
  • bancrutar
  • bancrutarului
plural
  • bancrutari
  • bancrutarilor
vocativ singular
  • bancrutarule
  • bancrutare
plural
  • bancrutarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutier
  • bancrutierul
  • bancrutieru‑
plural
  • bancrutieri
  • bancrutierii
genitiv-dativ singular
  • bancrutier
  • bancrutierului
plural
  • bancrutieri
  • bancrutierilor
vocativ singular
  • bancrutierule
  • bancrutiere
plural
  • bancrutierilor
bancrot1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrot
  • bancrotul
plural
  • bancroți
  • bancroții
genitiv-dativ singular
  • bancrot
  • bancrotului
plural
  • bancroți
  • bancroților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrut
  • bancrutul
  • bancrutu‑
plural
  • bancruți
  • bancruții
genitiv-dativ singular
  • bancrut
  • bancrutului
plural
  • bancruți
  • bancruților
vocativ singular
  • bancrutule
  • bancrute
plural
  • bancruților
Intrare: bancrutară
bancrutară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutară
  • bancrutara
plural
  • bancrutare
  • bancrutarele
genitiv-dativ singular
  • bancrutare
  • bancrutarei
plural
  • bancrutare
  • bancrutarelor
vocativ singular —
plural —
bancrotă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrotă
  • bancrota
plural
  • bancrote
  • bancrotele
genitiv-dativ singular
  • bancrote
  • bancrotei
plural
  • bancrote
  • bancrotelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancrutare, bancrutărisubstantiv feminin

etimologie:
  • bancruta MDA2

bancruta, bancrutezverb

etimologie:
  • limba germană bankrottieren DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN MDN '00 NODEX

bancrutar, bancrutarisubstantiv masculin
bancrutară, bancrutaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care a suferit o bancrută. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00 NODEX
    sinonime: bancrut falit mofluz mofluzit
    • format_quote Mai pot fi declarați bancrutari frauduloși și comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri. (COD.-COM.) CADE
etimologie:
  • Bancrută + -ar DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 NODEX
  • după limba franceză banqueroutier DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM DN MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.