bancrută sf [At: MAIORESCU, D. I, 488 / V: (reg) ~crot sn, (înv) ~căru~ / Pl: ~te / E: fr banqueroute] 1 Faliment (însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin operațiuni frauduloase. 2 (Îs) ~ simplă Bancrută (1) pricinuită de proasta gestiune și considerată ca delict. 3 (Îs) ~ frauduloasă Bancrută (1) pricinuită de fraudă și considerată drept crimă. corectat(ă)