Definiția cu ID-ul 324574:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BANCRUTĂ ~e f. ec. Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. ~ simplă. ◊ ~ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. Bankrotte