BANTĂ (pl. bente) sf. 1 Fășie (de pînză, de hîrtie, etc.): și lecția îi va ieși din gură ca scrisă pe o ~ de hîrtie (VLAH.) ¶ 2 Legătură, șină de fier, de oțel, etc. ¶ 3 pl. Obezi, fiare: să-l lege, să-i puie în bente și să-l ducă la zapciu (PANN.) ¶ 4 👕 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși: cîntărețul încheindu-și banta de la mîna dreaptă (DLVR.) [comp. pol. bant < germ. Band].