*BAROMETRU (pl. -tre) sn. 📻 1 Instrument, inventat de Torricelli (1643), care servește să măsoare variațiunile presiunii atmosferice; e alcătuit în genere dintr’un tub de cristal închis la capătul de sus, și recurbat în partea de jos, în care s’a pus mercur; presiunea atmosferică se cunoaște după gradațiunile săpate pe sticlă sau însemnate pe tăblița pe care e fixat tubul, și care arată cu preciziune înălțimea la care sa ridicat mercurul în coloană, sub influența apăsării exercitate de atmosferă (🖼 384, 385) ¶ 2 ~ înregistrator, barometru care înregistrează automatic, pe un sul de hîrtie, variațiunile presiunii atmosferice, numit și „barograf” (🖼 386) ¶ 3 ~ aneroid 👉 ANEROID [fr.].