BASCULĂ, bascule, s. f. 1. (Și în expr. balanță cu basculă) Aparat pentru măsurarea corpurilor, de tipul balanței cu brațe neegale, care permite cîntărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți etalonate de zece ori mai mici; balanță zecimală, cîntar decimal. Dincolo de noi era un maidan cu basculă publică, bariera drumului de fier și, peste barieră, magaziile și atelierele uriașe ale manufacturii de tutun Belvedere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13. ◊ Basculă de locomotivă = sistem compus din mai multe cîntare, montat pe un canal special și folosit la cîntîrirea locomotivelor și la verificarea repartizării greutăților pe fiecare osie. 2. Scînduri sau pîrghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport, astfel încît un capăt se lasă în jos în timp ce celălalt se ridică. ♦ Scîndură mobilă a ghilotinei, pe care se așază corpul condamnatului. – Accentuat și: basculă.