bastárd, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f., adj. (Copil) care este din afara căsătoriei; (copil) nelegitim. 2 s.m., s.f. Analog. (bot., zool.) Plantă sau animal rezultat din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. 3 adj. (despre scriere) Batard • pl. -zi, -de. /<it. bastardo, germ. Bastard.