bazilisc sm [At: DN³ / V: va- / Pl: ~iște / E: it basilisco] 1 (Îcp) Șarpe fabulos, care ucidea cu privirea. 2 Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, pe cap cu o excrescență epidermică triunghiulară, iar, pe spate și pe coadă, cu o creastă dințată mobilă.^[1]

bazilísc¹ s.m. (zool.) Șopîrlă cu gîtul scurt, cu limba groasă, care are pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. • pl. -iști. /<it. basilisco; cf. ngr. βαζιλισc.

bazilísc² s.m. v. vasilisc.

BAZILISC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopîrlă cu limba groasă, capul și gîtul scurt, cu o coadă lungă, avînd pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

BAZILISC s. n. 1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare. 2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară. 3. tun lung folosit pe galere. (< it. basilisco, gr. basiliskos)

bazilisc m. 1. șarpe fabulos a cărui privire cauza moartea; 2. fig. ochi de bazilisc, răutăcioși și scânteietori; 3. soiu de șopârlă din America de S., timidă și inofensivă.

*bazilísc V. basilisc.

vasilisc² sm vz bazilisc