Definiția cu ID-ul 1290421:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
becisnic, -ă, becisnici, -e, (beciznic), adj. Necinstit, nelegiuit: „Cânepa, fiind considerată becisnică (aducătoare de nenorociri), nu se lucra cu ea vinerea” (Faiciuc, 2008: 280). – Din sl. bečistíníkú „nemilos” (DLRM, DEX); din vsl. bezŭčistĭnikŭ, slavon. be(zŭ)čistĭnikŭ (DELR).