bei sm [At: MOXA, 405 / V: beg, beu, (7-10) be / Pl: ~ / E: tc bey] 1 Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 2 (În Evul Mediu) Domnitor al unui principat autonom supus suzeranității Turciei. 3 (Înv) Titlu dat de turci domnilor țărilor românești. 4 (Pex) Prinț oriental. 5 (În epoca fanariotă, îf bei-mu, ca formulă de politețe) Domnul meu. 6 (Înv; Mol) Boier mare. 7 Parte scobită a arșicului. 8 Poziție a arșicului cu partea scobită în sus. 9-10 (Îs) ~ buza și sicciu-~ Varietăți ale jocului cu arșice.