BEIZADEA s.f. (Mold., ȚR.) Fiu de domn, prinț. A: Au chemat împărăție pe ficiorul lui Antonie-Vodă, pe Alexandru beizade, la Poartă. PSEUDO-COSTIN, 27^v. Avea doi feciori, beizadele, pre Antiohie și pe Dimitrașco. NECULCE. Au fost rămas la mare scăpăciune atît domnii mazili cît și bezedelele. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. O beizadea mică. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-COSTIN, 32^r; PSEUDO- AMIRAS (gl.); GHEORGACHI; H 1779², 97^r. B: Înțelegînd Ștefan beizdadea că va să i se mărite logodnica, au dat jalbă la împăratul și au făcut ferman la Duca-Vodă să-i dea pre fie-sa lui, dacă s-au logodit. R. POPESCU. Variante: beizade (PSEUDO-COSTIN, 27^v, 32^r; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), beizdadea (R. POPESCU), bezădea (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), bezedea (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. beyzade. substantiv feminin corectat(ă)