belarus, -ă s.m., s.f, adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Belarus sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor care s-a format, care locuiește în Republica Belarus; locuitorii Republicii Belarus. 2 adj. Care aparține Republicii Belarus sau belarușilor, care se referă la Republica Belarus sau la belaruși; care este originar din Republica Belarus. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană din familia slavă, grupul oriental, vorbită de belaruși. • pl. -și, -se. și bielorus, -ă, belorus, -ă s.m., s.f., adj. /<rus. бепорчс, fr. biélorusse; cf. nm. pr. Republica Belarus (Bielorusia), stat în E Europei.