Definiția cu ID-ul 536321:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BELȘUG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșug, bilșug s. n.] – Magh. böség.[1]
- etimonul corect ortografiat este bőség — Ladislau Strifler