beneficiu s.n. 1 Folos, profit, cîștig pe care îl are cineva din ceva. Beneficiile din învățătură se arată în timp. 2 (econ.) Profit financiar al unei întreprinderi sau al unei activități comerciale, reprezentînd diferența dintre veniturile realizate și investiții. ◊ (jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune, în sensul că nu va plăti datoriile succesorului decît în măsura activului primit, stabilit prin inventar. Cotă de beneficiu v. cotă. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva de a controla și verifica înainte de a admite ceva. Sîntem dispuși, din contra, să primim propunerea sub beneficiu de inventar, cînd vine mai cu seamă din partea unei persoane direct interesată în cestiune cum este d-sa (EMIN.). 3 (psihanal.) Idee generală potrivit căreia formarea simptomelor permite subiectului o reducere a tensiunilor generate de o situație conflictuală, în conformitate cu principiul plăcerii. 4 (înv.) Spectacol de binefacere. 5 (bis.; la catolici) Complex de bunuri stabilit de către autoritatea ecleziastică, al căror venit este destinat întreținerii titularului unei demnități bisericești. 6 (în Ev. Med.) Concesionare făcută de un proprietar de pămînturi către un comisionar, în schimbul prestării anumitor servicii. • pl. -cii, (rar) -uri. /<lat. beneficium, -ii, fr. bénéfice, it. beneficio, benefizio, germ. Benefiz.