BENEFICIU, beneficii, s. n. 1. Cîștig, profit sau folos de care se bucură cineva sau pe care-l are cineva din ceva. Întreprinderea aduce beneficii. ◊ Expr. A face (un lucru) în beneficiul cuiva = a face (un lucru) în folosul exclusiv al cuiva. ◊ Beneficiu de inventar = dreptul pe care îl are un moștenitor de a nu-și lua răspunderea pentru datoriile unei succesiuni decît în limita averii moștenite. ◊ Expr. A primi (un lucru) sub beneficiu de inventar = a primi (un lucru) în mod provizoriu, sub rezervai controlului ulterior. 2. Cîștig sau folos rezultat dintr-o întreprindere sau dintr-o operație comercială. Beneficiile rezultînd din activitatea întreprinderilor naționalizate, care altădată intrau în buzunarele fără fund ale capitaliștilor, sînt folosite acum de către statul celor ce muncesc pentru construirea de noi fabrici și uzine, școli, cămine și locuințe muncitorești, pentru bunăstarea întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2371.