benghi s.n. 1 (pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare (ALECS.). 2 Ext. (pop.) Pată (pe obraz). Avea un benghi pe obraz făcut cu cerneală. 3 (în superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să fie ferit de deochi. Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul! (CR.). 4 (reg.) Semn pe față din cauza unei lovituri. A căzut și și-a făcut un benghi în frunte. 5 (pop.) Varietate a jocului de arșice. Jocul în zbenghi (ISP.). • pl. -uri, (pop.) -ghi. și (pop.) benchi, (reg.) zbenghi, bobenchi s.n. /cf. tc. benek „pată”, „aluniță”.