beoțian, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m. (la pl.) Populație de origine greacă, care locuia în Beoția, regiune istorică din Grecia centrală; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2 adj. Care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția. 3 s.m., s.f., adj. (Om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). • sil. be-o-ți-an. pl. -ieni, -iene. <fr. béotien; cf. nm. pr. Beoția, regiune istorică în Grecia centrală.