17 definiții pentru brebenel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BREBENEL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

BREBENEL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el.

brebenel sm [At: ALECSANDRI, P. III, 32 / V: ~ea / Pl: ~nei / E: breabăn + -el] 1 Plantă ierboasă cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care crește primăvara prin păduri umbroase (Corydalis Marchalliana) Si: breabăn (1). 2 (Bot; reg) Ghiocei (Galanthus nivalis).

brebenel s.m. (bot.; reg.; mai ales la pl.) Numele mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunzele ovale, cu florile purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); plantă care aparține fiecăreia dintre aceste specii; (reg.) breabăn, brebenea. Rîd brebeneii cei albi (COȘB.). ◊ Expr. (adv.) A lăsa (pe cineva) brebenel = a-l lăsa gol-pușcă. A tunde (pe cineva) brebenel = a-l tunde pînă la piele. • pl. -ei. /breabăn + -el.

BREBENEL, brebenei, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat la două specii de plante erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui; cresc primăvara (uneori împreună) prin păduri umbroase (Corydalis Marshalliana și Corydalis solida); breabăn. Pe-o pajiște de brebenei O privighetoare A zburat dintr-un copac, Gătit cu beteală și cercei. V. ROM. noiembrie 1952, 275. Rîd brebeneii cei albi, iar crinul cîmpiei de-o parte Ține potirul plecat. COȘBUC, P. II 62. Ți-oi anina doi cercei, Doi cercei de brebenei, Să tragă ochii la ei. ALECSANDRI, P. P. 288. Avea Costea Mielușei Cîți sînt vara Brebenei. TEODORESCU, P. P. 514. ◊ Expr. (Familiar) A lăsa (pe cineva) brebenel = a-l lăsa gol-pușcă. A tunde (pe cineva) brebenel = a-l tunde chilug.

BREBENEL, brebenei, s. m. Numele a două specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui (Corydalis Marshalliana și solida). – Din breabăn + suf. -el.

BREBENEL ~i m. 1) mai ales la pl. Specie de plante erbacee de pădure, din familia papaveraceelor, având frunze ovale și flori purpurii, albe sau galbene, care înfloresc primăvara. 2) Plantă din această specie. /Din breabăn + suf. ~el

brebenél m., pl. (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brebenel s. m., pl. brebenei, art. brebeneii

brebenel s. m., pl. brebenei, art. brebeneii

brebenel s. m., pl. brebenei, art. brebeneii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BREBENEL s. (BOT.; Corydalis) brebenea, (reg.) breabăn.

BREBENEL s. (BOT.; Corydalis) brebenea, (reg.) breabăn.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CORYDALIS Vent., CORIDALIS, BREBENEI, fam. Papaveraceae. Gen originar din regiunile cu climă boreală, cca 300 specii, erbacee, anuale sau perene, cu sau fără tubercul sau rizom subteran. Frunze alterne sau opuse în partea superioară a tulpinii, compuse, de obicei dublu-tripenate. înflorește primăvara și vara. Flori roșii, albe, galbene, albastre-verzi, sub fiecare cîte o bractee (caliciu foarte mic cu 2 sepale, 4 petale neregulate din care una exterioară cu un pinten, cealaltă mai plată, petalele interioare înguste, unite în vîrf, stamine concrescute cîte două) dispuse în raceme terminale sau opuse frunzelor.

Intrare: brebenel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brebenel
  • brebenelul
  • brebenelu‑
plural
  • brebenei
  • brebeneii
genitiv-dativ singular
  • brebenel
  • brebenelului
plural
  • brebenei
  • brebeneilor
vocativ singular
plural
berbene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brebenel, brebeneisubstantiv masculin

  • 1. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe-o pajiște de brebenei O privighetoare A zburat dintr-un copac, Gătit cu beteală și cercei. V. ROM. noiembrie 1952, 275. DLRLC
    • format_quote Rîd brebeneii cei albi, iar crinul cîmpiei de-o parte Ține potirul plecat. COȘBUC, P. II 62. DLRLC
    • format_quote Ți-oi anina doi cercei, Doi cercei de brebenei, Să tragă ochii la ei. ALECSANDRI, P. P. 288. DLRLC
    • format_quote Avea Costea Mielușei Cîți sînt vara Brebenei. TEODORESCU, P. P. 514. DLRLC
    • chat_bubble familiar A lăsa (pe cineva) brebenel = a-l lăsa gol-pușcă. DLRLC
    • chat_bubble familiar A tunde (pe cineva) brebenel = a-l tunde chilug. DLRLC
etimologie:
  • Breabăn + sufix -el. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.